A (nu-) și cunoaște (sau vedea, ști) lungul nasului = a (nu-) și da seama cât e în stare să facă cu puterile proprii; a (nu-) și da seama de măsura pe care trebuie s-o păstreze față de alții; a (nu) se comporta cuviincios
A călca pe urmele cuiva = a avea apucăturile, comportarea cuiva
A călca strâmb = a avea o comportare incorectă, imorală
A face nazuri = a se comporta ca un om răsfățat, afectat, cu pretenții schimbătoare sau nechibzuite
A forța nota = a întrece măsura în comportarea față de cineva; a exagera
A nimeri (sau a fi, a merge, a călca) alăturea cu drumul = a greși (în comportare, în păreri etc.)
A omorî pe cineva cu zile = a pricinui (prin comportarea sa) moartea cuiva înainte de vreme; a-i învenina cuiva viața, a-i produce supărări în mod continuu
A plăti (cuiva) cu aceeași monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară
A schimba cântecul (sau tonul, nota, foaia etc) = a-și modifica comportarea, atitudinea
A se da după păr = a se comporta după cum cere împrejurarea; a se acomoda
A sări peste garduri = a avea o comportare imorală, a umbla după aventuri amoroase
A trata (pe cineva sau ceva) de la egal la egal = a se comporta într-o împrejurare dată ca fiind în aceeași situație, pe aceeași treaptă cu partenerul său; a duce tratative cu cineva în condiții de egalitate
A înțelege pe cineva = a) a pricepe ce spune cineva; b) a pricepe (și a aproba) cauzele comportării cuiva
A(-și) întoarce cojocul (pe partea cealaltă sau pe dos) = a-și schimba comportarea, atitudinea în rău față de cineva
A-i lipsi cuiva o doagă sau a fi (cam) într-o doagă = a fi trăsnit, nebun; a avea comportări anormale
A-l mânca (pe cineva) spinarea (sau pielea) = a se comporta ca și cum ar vrea să fie bătut
A-l mânca pe cineva spinarea (sau pielea) = a se comporta în așa fel, ca și cum ar căuta într-adins bătaie
A-și căuta (sau vedea, griji) de suflet (sau de ale sufletului) = a se comporta în conformitate cu normele bisericești
A-și mânca credința = a se comporta astfel încât nu mai inspiră încredere
Bunele moravuri = decență în comportare
a forța nota = a întrece măsura (în comportarea față de cineva)
COMPORTÁ,compórt, vb. I. 1. Refl. A avea o anumită conduită. 2. Tranz. A aduce cu sine. ♦ A necesita, a cere. – Din fr. comporter. (Sursa: DEX '98 )
COMPORTÁvb. I.1.refl. A se purta, a avea o anumită purtare. 2.tr. A aduce cu sine; (p. ext.) a necesita, a cere. [P.i. compórt, conj. -te. / < fr. comporter, it., lat. comportare]. (Sursa: DN )
COMPORTÁvb. I. refl. a avea o anumită conduită. II. tr. a aduce cu sine; a necesita, a impune. (< fr. comporter, lat. comportare) (Sursa: MDN )
COMPORTÁ vb. 1. a se purta. (Vezi cum te ~.)2. v. necesita. (Sursa: Sinonime )
comportá vb., ind. prez. 1 sg. compórt, 3 sg. și pl. compórtă; conj. prez. 3 sg. și pl. compórte (Sursa: Ortografic )
A COMPORTÁ compórttranz. 1) A include în sine; a însuma; a conține; a întruni; a îngloba; a cuprinde. 2) A face să fie necesar; a cere; a necesita; a pretinde; a reclama. /<fr. comporter (Sursa: NODEX )
A SE COMPORTÁ mă compórtintranz. A avea un anumit fel de conduită; a se purta. /<fr. se comporter (Sursa: NODEX )
compórt și -éz, a -á v. tr. (fr. comporter, d. lat. com-portare, a duce la un loc. V. port, purtat). Am, îs propriŭ pentru: această funcțiune nu comportă atîtea cheltuĭelĭ. V. refl. Mă conduc, mă mișc, mă port într´un oare-care mod: trupele s´aŭ comportat foarte bine. – P. forma în -ez, cp. cu raport-ez. (Sursa: Scriban )
