COMPLINÍRE, compliniri, s. f. Acțiunea de a complini și rezultatul ei; întregire, împlinire, completare; (concr.) ceea ce complinește. – V. complini. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

COMPLINÍRE s.f. Acțiunea de a complini și rezultatul ei; completare. [< complini]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

COMPLINÍRE s. 1. v. completare. 2. (GRAM.) determinare. (Un verb fără ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

COMPLINÍRE s. v. completare, împlinire, întregire, rotunjire. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

compliníre s. f., g.-d. art. complinírii; pl. compliníri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

COMPLINÍ, complinésc, vb. IV. Tranz. A completa, a împlini, a întregi; a determina. – Con1- + [îm]plini (după completa). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A COMPLINÍ ~ésc tranz. A face să fie complet, plin (adăugând ceea ce lipsește); a completa; a întregi. /con- + a (îm)plini (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

COMPLINÍ vb. IV. tr. (Rar) A completa, a întregi. [P.i. -nesc. / < con- + (îm)plini]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

COMPLINÍ vb. tr. a completa, a întregi. (< com/pleta/ + /îm/plini) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

COMPLINÍ vb. (GRAM.) a determina. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

COMPLINÍ vb. v. completa, împlini, întregi, rotunji. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

compliní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. complinésc, imperf. 3 sg. complineá; conj. prez. 3 sg. și pl. complineáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

complinésc v. tr. (con- și plinesc, d. lat. com-plére. V. su-plinesc). Gram. Completez înțelesu. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard