Dex.Ro Mobile
Vezi 5 expresii

COMPLICÁ, complíc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) încurca; a (se) agrava, a (se) înrăutăți. – Din fr. compliquer. (Sursa: DEX '98 )

COMPLICÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) încurca, a(-și) provoca complicații, încurcături. ♦ A face, a deveni complicat. 2. refl. A se agrava, a se înrăutăți. [P.i. complíc. / < fr. compliquer, cf. it., lat. complicare]. (Sursa: DN )

COMPLICÁ vb. tr., refl. a (se) încurca, a (se) agrava, a (se) înrăutăți. (< fr. compliquer, lat. complicare) (Sursa: MDN )

COMPLICÁ vb. a (se) încâlci, a (se) încurca. (Lucrurile s-au ~.) (Sursa: Sinonime )

complicá vb., ind. prez. 1 sg. complíc, 3 sg. și pl. complícă (Sursa: Ortografic )

A COMPLICÁ complíc tranz. A face să se complice. /<fr. compliquer (Sursa: NODEX )

A SE COMPLICÁ se complícă intranz. (despre stări de lucruri, situații) A deveni mai dificil, mai grav; a se înrăutăți; a se înăspri; a se agrava. /<fr. compliquer (Sursa: NODEX )

A (se) complica ≠ a (se) simplifica (Sursa: Antonime )

complíc, a v. tr. (lat. cómplico, -áre, fr. compliquer. V. plec, a-plic, re-plic). Încurc: a complica o afacere. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
complica   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) complica complicare complicat complicând singular plural
compli complicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) complic (să) complic complicam complicai complicasem
a II-a (tu) complici (să) complici complicai complicași complicaseși
a III-a (el, ea) compli (să) complice complica complică complicase
plural I (noi) complicăm (să) complicăm complicam complicarăm complicaserăm, complicasem*
a II-a (voi) complicați (să) complicați complicați complicarăți complicaserăți, complicaseți*
a III-a (ei, ele) compli (să) complice complicau complica complicaseră
* Formă nerecomandată