COMPLEXÁT, -Ă, complexați, -te, adj. (Livr.) Stăpânit de complexe (3). – Din fr. complexé. (Sursa: DEX '98 )
COMPLEXÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care are complexe (2). [< fr. complexé]. (Sursa: DN )
COMPLEXÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care are complexe (II, 4). (< fr. complexé) (Sursa: MDN )
complexát adj. m., pl. complexáți; f. sg. complexátă, pl. complexáte (Sursa: Ortografic )
COMPLEXÁ vb. tr. (fam.) a crea complexe (II, 4); a inhiba. (< fr. complexer) (Sursa: MDN )
complexá vb., ind. prez. 1 sg. complexéz, 3 sg. și pl. complexeáză (Sursa: Ortografic )
| complexa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) complexa | complexare | complexat | complexând | singular | plural |
| complexează | complexați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | complexez | (să) complexez | complexam | complexai | complexasem |
| a II-a (tu) | complexezi | (să) complexezi | complexai | complexași | complexaseși |
| a III-a (el, ea) | complexează | (să) complexeze | complexa | complexă | complexase |
| plural | I (noi) | complexăm | (să) complexăm | complexam | complexarăm | complexaserăm, complexasem* |
| a II-a (voi) | complexați | (să) complexați | complexați | complexarăți | complexaserăți, complexaseți* |
| a III-a (ei, ele) | complexează | (să) complexeze | complexau | complexară | complexaseră |
* Formă nerecomandată
| complexat adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | complexat | complexatul | complexată | complexata |
| plural | complexați | complexații | complexate | complexatele |
| genitiv-dativ | singular | complexat | complexatului | complexate | complexatei |
| plural | complexați | complexaților | complexate | complexatelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
