(Gol) nap sau ca un nap, ca napul = complet dezbrăcat; foarte sărac
A face (sau a fi în) divergență = (despre o parte a unui complet de judecată) a-și exprima sau a avea păreri deosebite de ale majorității asupra unei pricini judecate
A lăsa (pe cineva) la papuci = a sărăci complet (pe cineva)
A lăsa pe cineva scândură (sau ca scândura) = a lăsa pe cineva complet sărac
A nu (mai) rămâne (sau a fi, a sta) ori a nu se (mai) ține etc. (nici) piatră de piatră (din ceva) = a nu se (mai) alege nimic (din ceva); a se distruge complet
A se alege praf și pulbere sau a se alege praful de cineva (sau de ceva) = a se distruge complet, a nu mai rămâne nimic (din ceva)
A se alege praful sau nu se alege nici praful, a nu rămâne nici praf = a fi complet distrus, nimicit; a fi ucis
A se alege scrumul (și fumul sau și cenușa) (de ceva sau de cineva) = a nu mai rămâne nimic (din ceva sau din cineva), a se distruge complet
A se face ziuă albă = a se lumina complet, a fi plină zi
A semna în alb = a iscăli un act înainte de a fi completat; a acorda cuiva încredere deplină
A trece sub tăișul săbiei = a ucide, a distruge complet
A tăcea molcom = a păstra tăcere completă, a nu spune nimic
A umple un gol = a completa o lipsă, a satisface o nevoie reală
De istov = cu totul, complet, definitiv, perfect
Până la saturație = a) până la completarea tuturor valențelor libere; b) la nivelul de la care cineva nu mai poate suporta
Un rând de haine = un costum bărbătesc complet, alcătuit din pantaloni, sacou (și vestă)
Zi maregrafică = interval de timp în care are loc un ciclu complet al mareei
În (sau cu) pielea goală = complet dezbrăcat; gol, nud
COMPLÉT2, -Ă, (1) compleți, -te, adj., (2, 3) completuri, s. n., (4) adv. 1. Adj. Care conține tot ceea ce trebuie; căruia nu-i lipsește nici una dintre părțile constitutive; întreg, desăvârșit, deplin, împlinit. ◊ Opere complete = ediție cuprinzând toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport în comun) care are toate locurile ocupate; plin. 2. S. n. (În sintagma) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori care iau parte la soluționarea unui litigiu. 3. S. n. Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate. 4. Adv. În întregime, cu desăvârșire. [Var.: compléct, -ă adj.] – Din fr. complet, lat. completus. (Sursa: DEX '98 )
COMPLÉT1,completuri, s. n. (Franțuzism ieșit din uz) Bal popular; local de dans (în cartierele periferice ale unui oraș). – Probabil din cuplet (confundat, prin etimologie populară, cu complet2). (Sursa: DEX '98 )
COMPLÉT, -ĂI.adj. Întreg, desăvârșit, deplin. ◊ Opere complete = ediție care cuprinde toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul) Care are toate locurile ocupate; plin. II.s.n.1.Complet de judecată = colectiv format din judecători și asesori care pot judeca și pronunța legal o sentință. 2. Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese care se îmbracă și se poartă împreună. III.adv. În întregime, cu desăvârșire. [(I) var. complect, -ă adj., (II) pl. -turi. / < fr. complet, cf. lat. completus]. (Sursa: DN )
COMPLÉT, -Ă I. adj. întreg, desăvârșit, deplin. ♦ opere ~ e = ediție care cuprinde toate operele unui scriitor. ♦ (despre un vehicul) care are toate locurile ocupate; plin. II. adv. în întregime, cu desăvârșire. III. s. n. 1. ~ de judecată = colectiv din judecători și asesori care pot judeca și pronunța legal o sentință. 2. lot de unelte, aparate, piese de schimb și accesorii, într-un ambalaj anume, pentru a asigura funcționarea unui sistem. 3. compleu. (< fr. complet, lat. completus) (Sursa: MDN )
COMPLÉT adj., adv. 1. adj. plin. (Vagonul e ~.)2. adj. întreg. (O cantitate ~.)3. adj. integral, întreg. (Textul ~ al nuvelei.)4. adj. v. exhaustiv. 5. adj. v. total. 6. adj. v. împlinit. 7. adv. v. integral. 8. adj. v. absolut. 9. v. nemărginit. 10. adj. v. deplin. (Sursa: Sinonime )
Complet ≠ incomplet, necomplet (Sursa: Antonime )
complét (-tă), adj. – 1. Întreg. – 2. (S. n.) Plen (al unui tribunal). – Var. complect, s. n. (bal popular, la mahala). Fr. complet. Var. este o deformație a lui cuplet ‹ fr. couplet, apropiat prin etimologie populară de ideea de „plin, complet”, poate datorită mulțimii care umple de obicei sălile de bal, cf. un tramvai complect. Adj. complect, forma vulgară, pare un hiperurbanism, prin analogie cu perfect ‹ fr. parfait. – Der. completa, vb. (a întregi), din fr. compléter; completaș, s. m. (tînăr recrut autorizat provizoriu să se întoarcă la ocupațiile sale civile); descompleta, din fr. décompléter. (Sursa: DER )
complét adj. m., pl. compléți; f. sg. complétă, pl. compléte (Sursa: Ortografic )
complét (bal, colectiv de judecată, costum) s. n., pl. compléturi (Sursa: Ortografic )
complét, -ă adj. (fr. complet, d. lat. com-plétus, part. d. com-plére, a umplea. V. plin). Întreg, terminat, deplin. Adv. De tot, în întregime. – Fals complect (rus. kompléktnyĭ). (Sursa: Scriban )
COMPLÉT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care include toate elementele necesare; desăvârșit; întreg; total; deplin. Serviciu ~. Opere ~te. Echipaj ~. 2)(despre recipiente, săli, vehicule de transport în comun) Care are toate locurile ocupate; fără locuri libere. 3) (despre persoane) Care are toate facultățile dezvoltate; fără lacune în dezvoltare. /<fr. complet, lat. completus (Sursa: NODEX )
COMPLÉT2 ~urin. 1) Obiect de îmbrăcăminte din două (sau din trei) piese asortate. 2) Totalitate de obiecte de același gen cu destinație specială; garnitură. ~ de scule. ~ de reviste. /<fr. complet, lat. completus (Sursa: NODEX )
COMPLÉT3adv. În întregime; cu desăvârșire; completamente; radical. /<fr. complet, lat. completus (Sursa: NODEX )
