COMPLECTÁRE s. f. v. completare. (Sursa: DEX '98 )
COMPLECTÁRE s.f. v. completare. (Sursa: DN )
COMPLECTÁ, vb. I. v. completa. (Sursa: DEX '98 )
COMPLECTÁ vb. I. v. completa. (Sursa: DN )
completéz v. tr. (fr. completer). Fac complet, întregesc: a completa o sumă. – Fals -ctez. (Sursa: Scriban )
| complecta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) complecta | complectare | complectat | complectând | singular | plural |
| complectează | complectați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | complectez | (să) complectez | complectam | complectai | complectasem |
| a II-a (tu) | complectezi | (să) complectezi | complectai | complectași | complectaseși |
| a III-a (el, ea) | complectează | (să) complecteze | complecta | complectă | complectase |
| plural | I (noi) | complectăm | (să) complectăm | complectam | complectarăm | complectaserăm, complectasem* |
| a II-a (voi) | complectați | (să) complectați | complectați | complectarăți | complectaserăți, complectaseți* |
| a III-a (ei, ele) | complectează | (să) complecteze | complectau | complectară | complectaseră |
* Formă nerecomandată
| complectare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | complectare | complectarea |
| plural | complectări | complectările |
| genitiv-dativ | singular | complectări | complectării |
| plural | complectări | complectărilor |
| vocativ | singular | complectare, complectareo |
| plural | complectărilor |
