COMPÉNDIE s.f. v. compendiu. (Sursa: DN )
COMPENDIÁ vb. tr. a face un compendiu, a rezuma. (< compendiu) (Sursa: MDN )
compendiá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. compendiáză (Sursa: Ortografic )
| compendia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) compendia | compendiere | compendiat | compendiind | singular | plural |
| compendiază | compendiați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | compendiez | (să) compendiez | compendiam | compendiai | compendiasem |
| a II-a (tu) | compendiezi | (să) compendiezi | compendiai | compendiași | compendiaseși |
| a III-a (el, ea) | compendiază | (să) compendieze | compendia | compendie | compendiase |
| plural | I (noi) | compendiem | (să) compendiem | compendiam | compendiarăm | compendiaserăm, compendiasem* |
| a II-a (voi) | compendiați | (să) compendiați | compendiați | compendiarăți | compendiaserăți, compendiaseți* |
| a III-a (ei, ele) | compendiază | (să) compendieze | compendiau | compendiară | compendiaseră |
* Formă nerecomandată
| compendie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | compendie | compendia |
| plural | compendii | compendiile |
| genitiv-dativ | singular | compendii | compendiei |
| plural | compendii | compendiilor |
| vocativ | singular | compendie, compendio |
| plural | compendiilor |
