COMÓȚIE,comoții, s. f. Zguduire puternică, bruscă a unui organ. ◊ Comoție cerebrală = zguduire puternică a creierului, provocată prin cădere, explozie, lovire etc. și manifestată prin tulburări care merg de la amețeală până la pierderea cunoștinței, comă și moarte. – Din fr. commotion. (Sursa: DEX '98 )
COMÓȚIEs.f. Zguduire, cutremurare (violentă, bruscă); șoc nervos. ◊ Comoție cerebrală = șoc puternic al creierului. [Gen. -iei, var. comoțiune s.f. / cf. fr. commotion, lat. commotio]. (Sursa: DN )
COMÓȚIEs. f. 1. zguduire (violentă, bruscă); șoc nervos. ♦ ~ cerebrală = șoc puternic al creierului. 2. (fig.) emoție puternică. (< fr. commotion, lat. commotio) (Sursa: MDN )
comóție s. f. (sil. -ți-e), art. comóția, g.-d. art. comóției; pl. comóții, art. comóțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
COMÓȚIE ~if. 1) Traumă a organismului sau a unei părți a acestuia cauzată de un șoc brusc și violent. ~ cerebrală. 2) fig. Emoție violentă. [Art. comoția; G.-D. comoției; Sil. -ți-e] /<fr. commotion (Sursa: NODEX )
comoțiúne f. (lat. com-mótio, -ónis. V. moțiúne). Zguduire violentă: s´a simțit o comoțiune din cauza exploziunii, în cădere a suferit o comoțiune a creĭeruluĭ. Fig. Emoțiune, mișcare vie: știrea a provocat o mare comoțiune. – Și -óție. (Sursa: Scriban )
