A o face fiartă = a comite o eroare; a nu izbuti; a se face de râs
A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău)
A suge (de) la două oi = a trage concomitent foloase din două părți
A-i turti (cuiva) fesul = a face pe cineva să rămână uimit în fața unei prostii săvârșite; a comite o mare prostie
Când te-apucă, mult te ține? = n-ai de gând să mai isprăvești odată? Ce te-a apucat? se zice (în semn de mirare sau de nemulțumire) când cineva comite (pe neașteptate) un act nepotrivit
CÓMITE2,comiți, s. m. (Înv.) Conducător administrativ al unui comitat. – Din lat. comes, -itis. (Sursa: DEX '98 )
COMÍTE1,comít, vb. III. Tranz. A face, a înfăptui, a săvârși (o faptă rea). – Din lat. committere. (Sursa: DEX '98 )
CÓMITEs.m. Șef al unui comitat. [Cf. lat. comes, it. comite]. (Sursa: DN )
COMÍTEvb. III. tr. A face, a săvârși, a făptui. [P.i. comít. / cf. lat. committere, fr. commettre]. (Sursa: DN )
CÓMITE1s. m. conducător al unui comitat. (< lat. comes, it. comite) (Sursa: MDN )
COMÍTE2vb. tr. a face, a săvârși (ceva reprobabil). (< lat. committere) (Sursa: MDN )
COMÍTE vb. a face, a făptui, a săvârși, (înv.) a plini. (A ~ o infracțiune.) (Sursa: Sinonime )
comíte (-t, -ís), vb. – A săvîrși, a face, a înfăptui. Lat. committere, fr. commettre (sec. XIX), conjug. ca trimite. – Der. comitent, s. m. (persoană care încredințează cuiva un mandat de împuternicire), din germ. Kommitent; comitet, s. n. (organ de conducere colectivă, comisie, delegație), din fr. comité, prin intermediul rus. komitet (Sanzewitsch 201); comitagiu, s. m. (partizan, agitator bulgar care acționa la ordinul unui comitet, făcînd incursiuni pe teritoriul altor state), din bg. komitadži, tc. komitaci (Ronzevalle 141). (Sursa: DER )
cómite s. m., pl. cómiți (Sursa: Ortografic )
comíte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. comít; conj. prez. 3 sg. și pl. comítă; ger. comițând; part. comís (Sursa: Ortografic )
cómite m. (lat. cómes, cómitis, tovarăș. V. comis, conte). Rar. Conte. Șef de comitat. (Sursa: Scriban )
A COMÍTE comíttranz. (greșeli, fapte reprobabile) A face să aibă loc; a transpune în fapt; a săvârși; a făptui. /<lat. committere (Sursa: NODEX )
CÓMITE ~țim. ist. Persoană administrativă care stătea în fruntea unui comitat. /<lat. comens, ~itis (Sursa: NODEX )
comít, -ís, a -íte v. tr. (lat. com-mittere, a încredința, d. cum-, împreună și mittere, a trimete [!]; fr. commettre, a comite. V. trimet). Fac un răŭ: a comite o greșală, o crimă. (Sursa: Scriban )
