COMILITÓN s.m. (Italienism) Tovarăș de luptă, de idei; camarad de arme. [< it. commilitone, cf. lat. cum – cu, militare – a fi soldat]. (Sursa: DN )
COMILITÓN s. m. tovarăș de luptă, de idei; camarad de arme, de studii. (< it. commilitone) (Sursa: MDN )
comilitón, comilitóni, s.m. (înv.) coleg de studii universitare. (Sursa: DAR )
comilitón s. m., pl. comilitóni (Sursa: Ortografic )
| comiliton substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | comiliton | comilitonul |
| plural | comilitoni | comilitonii |
| genitiv-dativ | singular | comiliton | comilitonului |
| plural | comilitoni | comilitonilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
