COMENSURÁ vb. tr. a măsura prin comparație; a compara. (< it. commensurare) (Sursa: MDN )
comensurá vb., ind. prez. 3 sg. comensureáză (Sursa: Ortografic )
| comensura verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) comensura | comensurare | comensurat | comensurând | singular | plural |
| comensurează | comensurați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | comensurez | (să) comensurez | comensuram | comensurai | comensurasem |
| a II-a (tu) | comensurezi | (să) comensurezi | comensurai | comensurași | comensuraseși |
| a III-a (el, ea) | comensurează | (să) comensureze | comensura | comensură | comensurase |
| plural | I (noi) | comensurăm | (să) comensurăm | comensuram | comensurarăm | comensuraserăm, comensurasem* |
| a II-a (voi) | comensurați | (să) comensurați | comensurați | comensurarăți | comensuraserăți, comensuraseți* |
| a III-a (ei, ele) | comensurează | (să) comensureze | comensurau | comensurară | comensuraseră |
* Formă nerecomandată
