Dex.Ro Mobile
COMBUSTÍBIL, -Ă, combustibili, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre materiale) Care are însușirea de a arde. 2. S. m. Materie, de obicei organică, care arde, dezvoltând căldură, și care este folosită ca izvor de energie în industrie și în economia casnică. ◊ Combustibil convențional = combustibil teoretic cu putere calorică de 7000 kcal/kg, utilizat ca etalon pentru compararea diferiților combustibili reali. Combustibil nuclear = material fisionabil întrebuințat pentru a produce energie în reactoarele nucleare. – Din fr. combustible. (Sursa: DEX '98 )

COMBUSTÍBIL, -Ă adj. Care (poate) arde. // s.m. Material care arde dezvoltând căldură, fiind folosit de obicei ca izvor de energie calorică. [Cf. fr. combustible]. (Sursa: DN )

COMBUSTÍBIL, -Ă adj., s. m. (material) care arde în prezența unui comburant, izvorând energie calorică. (‹ fr. combustible). (Sursa: MDN )

Combustibil ≠ incombustibil (Sursa: Antonime )

combustíbil adj. m., s. m., pl. combustíbili; f. sg. combustíbilă, pl. combustíbile (Sursa: Ortografic )

combustíbil, -ă adj. (fr. combustible, d. combustion, combustiune). Care poate arde: materiĭ combustibile. S. n., pl. e. Materie de ars (ca lemnu, cărbunele, petrolu ș. a.). (Sursa: Scriban )

COMBUSTÍBIL ~a (~i, ~e) și substantival (despre materiale) Care are proprietatea de a arde. Materie ~ă. ~ solid. ~ gazos. ~ nuclear. /<fr. combustible (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
combustibil   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular combustibil combustibilul combustibilă combustibila
plural combustibili combustibilii combustibile combustibilele
genitiv-dativ singular combustibil combustibilului combustibile combustibilei
plural combustibili combustibililor combustibile combustibilelor
vocativ singular combustibilule combustibilo
plural combustibililor combustibilelor