COMBATIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi combativ. – Din fr. combativité. (Sursa: DEX '98 )
COMBATIVITÁTE f. Caracter combativ. /<fr. combativité (Sursa: NODEX )
COMBATIVITÁTE s.f. Însușirea de a fi combativ. [Cf. it. combatività, fr. combativité]. (Sursa: DN )
COMBATIVITÁTE s. f. însușirea de a fi combativ. ( (Sursa: MDN )
combativitáte s. f., g.-d. art. combativității (Sursa: Ortografic )
| combativitate substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | combativitate | combativitatea |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | combativități | combativității |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | combativitate, combativitateo |
| plural | — |
