Dex.Ro Mobile
COMANDITÁR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. (În economia capitalistă) Persoană care comanditează sau, p. ext., finanțează. – Din fr. commanditaire. (Sursa: DEX '98 )

COMANDITÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care comanditează, care finanțează; împrumutător în comandită. [< fr. commanditaire]. (Sursa: DN )

COMANDITÁR, -Ă adj., s. m. f. (asociat) a cărui răspundere se limitează la capitalul depus într-o societate în comandită. ( (Sursa: MDN )

comanditár s. m., pl. comanditári (Sursa: Ortografic )

comanditár m. (fr. commanditaire). Com. Cel ce depune fondurĭ într´o societate în comandită. (Sursa: Scriban )

COMANDITÁR ~i m. (în unele țări) Persoană care comanditează. /<fr. commandi-taire (Sursa: NODEX )

COMANDITÁR (‹ fr.) s. m. (EC.) Membru asociat al unei societăți comerciale care răspunde pentru îndeplinirea obligațiilor sociale ale societății numai pînă la concurența aportului său (în cazul societăților în comandită simplă) și numai prin plata acțiunilor sale (în cazul societăților în comandită pe acțiuni). (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
comanditar   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comanditar comanditarul comandita comanditara
plural comanditari comanditarii comanditare comanditarele
genitiv-dativ singular comanditar comanditarului comanditare comanditarei
plural comanditari comanditarilor comanditare comanditarelor
vocativ singular comanditarule comanditaro
plural comanditarilor comanditarelor