Dex.Ro Mobile
COMANDITÁ, comanditez, vb. I. Tranz. A participa bănește la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit. – Din fr. commanditer. (Sursa: DEX '98 )

COMANDITÁ vb. I. tr. A furniza, a împrumuta fonduri în comandită unei întreprinderi comerciale, industriale etc. [< fr. commanditer]. (Sursa: DN )

COMANDITÁ vb. tr. a furniza fonduri în comandită. ( (Sursa: MDN )

comanditá vb., ind. prez. 1 sg. comanditéz, 3 sg. și pl. comanditeáză (Sursa: Ortografic )

COMANDÍTĂ, comandite, s. f. Contract de asociație în care una dintre părți, comanditatul, răspunde solidar și cu întreaga sa avere pentru obligațiile societății față de creditori, pe când cealaltă parte, comanditarul, nu răspunde decât în limitele capitalului social investit de el. ◊ Societate în comandită = societate alcătuită pe baza unui asemenea contract. – Din fr. commandite. (Sursa: DEX '98 )

A COMANDITÁ ~éz tranz. (fonduri) A pune la dispoziție prin comandită unei întreprinderi (comerciale, industriale etc.). /<fr. commanditer (Sursa: NODEX )

COMANDÍTĂ ~e f. (în unele țări) Contract de asociere comercială, în care unii asociați răspund de datoriile societății față de creditorii ei cu întreaga lor avere, iar alții, numai în limitele capitalului investit. /<fr. commandite (Sursa: NODEX )

COMANDÍTĂ s.f. Contract de asociație comercială, în care unii dintre asociați răspund solidar și cu întreaga lor avere, iar alți asociați răspund numai în limitele capitalului investit. ◊ Societate în comandită = societate bazată pe un astfel de contract. [< fr. commandite]. (Sursa: DN )

COMANDÍTĂ s. f. 1. societate comercială în care, în temeiul unui contract, unii dintre asociați răspund solidar și cu întreaga lor avere față de creditorii ei, iar alții numai în limitele capitalului social investit. 2. fondurile vărsate de fiecare asociat al unei asemenea societăți. ( (Sursa: MDN )

comandítă s. f., pl. comandíte (Sursa: Ortografic )

comandítă f., pl. e (fr. commandite; it. comándita și accomándita). Com. Societate comercială în care o parte din membri varsă baniĭ necesarĭ fără să ĭa parte la gestiune. (Sursa: Scriban )

comanditéz v. tr. (fr. commanditer). Com. Procur fondurile fără a lua parte la gestiunea eĭ [!] (cum aș face ca acționar). (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
comandita   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) comandita comanditare comanditat comanditând singular plural
comanditea comanditați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) comanditez (să) comanditez comanditam comanditai comanditasem
a II-a (tu) comanditezi (să) comanditezi comanditai comanditași comanditaseși
a III-a (el, ea) comanditea (să) comanditeze comandita comandită comanditase
plural I (noi) comandităm (să) comandităm comanditam comanditarăm comanditaserăm, comanditasem*
a II-a (voi) comanditați (să) comanditați comanditați comanditarăți comanditaserăți, comanditaseți*
a III-a (ei, ele) comanditea (să) comanditeze comanditau comandita comanditaseră
* Formă nerecomandată

comandită   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comandi comandita
plural comandite comanditele
genitiv-dativ singular comandite comanditei
plural comandite comanditelor
vocativ singular comandită, comandito
plural comanditelor