COLÓCVIU, colocvii, s. n. Convorbire, discuție (pe o temă dată). ♦ Formă de control a cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuții, lucrări de laborator, lucrări practice. – Din lat. colloquium. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

COLÓCVIU s.n. 1. Convorbire, discuție (științifică). 2. Examinare, control al cunoștințelor care se face pe calea unor discuții între profesori și studenți, elevi etc. [Pron. -viu. / < lat. colloquium – convorbire]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

COLÓCVIU s. n. 1. convorbire, discuție (științifică); simpozion. 2. formă de examinare a cunoștințelor prin discuții între profesori și studenți, elevi etc. (<lat. colloquium) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

COLÓCVIU s. v. conversație, convorbire, dialog, discuție. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

colócviu (colócvii), s. n. – Conversație, discuție, taifas. Lat. colloquium (sec. XIX0. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

colócviu s. n. [-viu pron. -vĩu], art. colócviul; pl. colócvii, art. colócviile (sil. -vi-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

COLÓCVIU ~i n. 1) Discuție pe o temă științifică. 2) Formă de verificare a cunoștințelor acceptată mai ales în instituțiile de învățământ superior, constând în discuții, lucrări practice sau lucrări de laborator. [Sil. -viu] /<lat. colloquium (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard