COLOCVIÁL, -Ă, colocviali, -e, adj. De conversație (familiară). [Pr.: -vi-al] – Din engl. colloquial. (Sursa: DEX '98 )
COLOCVIÁL, -Ă adj. Referitor la colocviu. [Pron. -vi-al. / cf. it. colloquiale, engl. colloquial]. (Sursa: DN )
COLOCVIÁL, -Ă adj. (despre vorbire, stil) de conversație (familiară). (<engl. colloquial) (Sursa: MDN )
colocviál adj. m., pl. colocviáli; f. sg. colocviálă, pl. colocviále (Sursa: Ortografic )
| colocvial adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | colocvial | colocvialul | colocvială | colocviala |
| plural | colocviali | colocvialii | colocviale | colocvialele |
| genitiv-dativ | singular | colocvial | colocvialului | colocviale | colocvialei |
| plural | colocviali | colocvialilor | colocviale | colocvialelor |
| vocativ | singular | colocvialule | colocvialo |
| plural | colocvialilor | colocvialelor |
