COLOCUTÓR, -OÁRE s. m. f. interlocutor. (<it. collocutore) (Sursa: MDN )
colocutór s. m., pl. colocutóri (Sursa: Ortografic )
| colocutor substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | colocutor | colocutorul | colocutoare | colocutoarea |
| plural | colocutori | colocutorii | colocutoare | colocutoarele |
| genitiv-dativ | singular | colocutor | colocutorului | colocutoare | colocutoarei |
| plural | colocutori | colocutorilor | colocutoare | colocutoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
