Dex.Ro Mobile
COLMATÁ, colmatez, vb. I. Tranz. A produce o colmatare. – Din fr. colmater. (Sursa: DEX '98 )

COLMATÁ vb. I. tr. A astupa porii unui material poros prin introducerea unei materii coloidale în masa lui. [< fr. colmater]. (Sursa: DN )

COLMATÁ vb. I. tr., refl. a (se) închide, a (se) obtura. II. tr. 1. a astupa porii, fisurile unui material poros prin introducerea unei substanțe coloidale. 2. (mil.) a restabili un front continuu după o străpungere a inamicului. (<fr. colmater) (Sursa: MDN )

colmatá vb., ind. prez. 1 sg. colmatéz, 3 sg. și pl. colmateáză (Sursa: Ortografic )

colmatéz v. tr. (fr. colmater, d. it. colmata, șosea, înălțătură, d. colmare, a colma). Colmez. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
colmata   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) colmata colmatare colmatat colmatând singular plural
colmatea colmatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) colmatez (să) colmatez colmatam colmatai colmatasem
a II-a (tu) colmatezi (să) colmatezi colmatai colmatași colmataseși
a III-a (el, ea) colmatea (să) colmateze colmata colmată colmatase
plural I (noi) colmatăm (să) colmatăm colmatam colmatarăm colmataserăm, colmatasem*
a II-a (voi) colmatați (să) colmatați colmatați colmatarăți colmataserăți, colmataseți*
a III-a (ei, ele) colmatea (să) colmateze colmatau colmata colmataseră
* Formă nerecomandată