Dex.Ro Mobile
COLECȚIONÁRE, colecționări, s. f. Acțiunea de a colecționa. [Pr.:-ți-o-] – V. colecționa. (Sursa: DEX '98 )

COLECȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a colecționa. [Pron. -ți-o-. / < colecționa]. (Sursa: DN )

COLECȚIONÁRE s. v. adunare. (Sursa: Sinonime )

colecționáre s. f., pl. colecționări (Sursa: Ortografic )

COLECȚIONÁ, colecționez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge obiecte de același fel pentru a face o colecție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionner. (Sursa: DEX '98 )

COLECȚIONÁR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează obiecte, care face sau are o colecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionneur. (Sursa: DEX '98 )

A COLECȚIONÁ ~éz tranz. (materiale, obiecte) A aduna după anumite principii și cu un anumit scop, formând o colecție; a colecta. /<fr. collectionner (Sursa: NODEX )

COLECȚIONÁR ~a (~i, ~e) m. și f. Per-soană care face colecții; posesor al unei colecții. /<fr. collectionneur (Sursa: NODEX )

COLECȚIONÁ vb. I. tr. A aduna obiecte de același fel pentru a alcătui o colecție. [Pron. -ți-o-. / < fr. collectionner]. (Sursa: DN )

COLECȚIONÁR, -Ă s.m. și f. Posesor al unei colecții; amator de colecții. [Cf. fr. collectionneur]. (Sursa: DN )

COLECȚIONÁ vb. tr. a aduna obiecte pentru a alcătui o colecție. (< fr. collectionner) (Sursa: MDN )

COLECȚIONÁR, -Ă s. m. f. posesor al unei colecții; amator de colecții. (< fr. collectionneur) (Sursa: MDN )

COLECȚIONÁ vb. v. aduna. (Sursa: Sinonime )

COLECȚIONÁR s. v. culegător. (Sursa: Sinonime )

colecționár (colecționári), s. m. – 1. Persoană care colecționează obiecte. – 2. (Arg.) Hoț, pungaș. De la colecționa ‹ fr. collectionner. Al doilea sens este o interpretare ironică a primului și totodată o încrucișare cu (tribunal) corecțional. (Sursa: DER )

colecționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. colecționéz, 3 sg. și pl. colecționeáză (Sursa: Ortografic )

colecționár s. m. (sil. -ți-o-), pl. colecționári (Sursa: Ortografic )

colecționáră s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. colecționárei; pl. colecționáre (Sursa: Ortografic )

colecționéz v. tr. (fr. collectionner). Strîng, adun, fac colecțiune de ceva. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
colecționa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) colecționa colecționare colecționat colecționând singular plural
colecționea colecționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) colecționez (să) colecționez colecționam colecționai colecționasem
a II-a (tu) colecționezi (să) colecționezi colecționai colecționași colecționaseși
a III-a (el, ea) colecționea (să) colecționeze colecționa colecționă colecționase
plural I (noi) colecționăm (să) colecționăm colecționam colecționarăm colecționaserăm, colecționasem*
a II-a (voi) colecționați (să) colecționați colecționați colecționarăți colecționaserăți, colecționaseți*
a III-a (ei, ele) colecționea (să) colecționeze colecționau colecționa colecționaseră
* Formă nerecomandată

colecționar   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colecționar colecționarul colecționa colecționara
plural colecționari colecționarii colecționare colecționarele
genitiv-dativ singular colecționar colecționarului colecționare colecționarei
plural colecționari colecționarilor colecționare colecționarelor
vocativ singular colecționarule colecționaro
plural colecționarilor colecționarelor

colecționară   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colecționa colecționara
plural colecționare colecționarele
genitiv-dativ singular colecționare colecționarei
plural colecționare colecționarelor
vocativ singular colecționară, colecționaro
plural colecționarelor

colecționare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colecționare colecționarea
plural colecționări colecționările
genitiv-dativ singular colecționări colecționării
plural colecționări colecționărilor
vocativ singular colecționare, colecționareo
plural colecționărilor