COLBĂÍ, colbăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) prăfui. [Var.: colbuí vb. IV] – Colb + suf. -ăi. (Sursa: DEX '98 )
COLBĂÍ vb. v. prăfui. (Sursa: Sinonime )
colbăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colbăiésc, imperf. 3 sg. colbăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. colbăiáscă (Sursa: Ortografic )
A COLBĂÍ ~iésc tranz. reg. A face să se colbăiască; a prăfui. [Sil. -bă-i] /colb + suf. ~ăi (Sursa: NODEX )
A SE COLBĂÍ mă ~iésc intranz. reg. A se acoperi cu colb; a se prăfui. /colb + suf. ~ăi (Sursa: NODEX )
colbăĭésc și -uĭésc v. tr. (d. colb). Est. Umplu de colb, prăfuĭesc. (Sursa: Scriban )
| colbăi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) colbăi | colbăire | colbăit | colbăind | singular | plural |
| colbăiește | colbăiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | colbăiesc | (să) colbăiesc | colbăiam | colbăii | colbăisem |
| a II-a (tu) | colbăiești | (să) colbăiești | colbăiai | colbăiși | colbăiseși |
| a III-a (el, ea) | colbăiește | (să) colbăiască | colbăia | colbăi | colbăise |
| plural | I (noi) | colbăim | (să) colbăim | colbăiam | colbăirăm | colbăiserăm, colbăisem* |
| a II-a (voi) | colbăiți | (să) colbăiți | colbăiați | colbăirăți | colbăiserăți, colbăiseți* |
| a III-a (ei, ele) | colbăiesc | (să) colbăiască | colbăiau | colbăiră | colbăiseră |
* Formă nerecomandată
