Dex.Ro Mobile
Vezi 50 expresii

COL, coluri, s. n. (Anat.) Parte mai îngustă, mai strâmtă a unui organ sau a unui os. – Din fr. col. (Sursa: DEX '98 )

-COL Element secund de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) cultură, cultivare”, „care locuiește”, „locuitor”. [< fr. -cole, it. -colo]. (Sursa: DN )

COL s.n. Parte îngustată de formă cilindrică a unui organ sau a unui os. [Pl. -luri. / < fr. col, lat. collum- gât]. (Sursa: DN )

COL1 s. n. 1. parte îngustă în formă cilindrică a unui organ sau a unui os. 2. (bot.) colet. (< fr. col, lat. collum, gât) (Sursa: MDN )

-CÓL2 elem. „care cultivă, care locuiește, trăiește”. (< fr. -cole, cf. lat. colere, a cultiva) (Sursa: MDN )

COL3(E)-, -COLÍE elem. „fiere, bilă”. (< fr. chol/é/-, -cholie, cf. gr. khole) (Sursa: MDN )

COL4(O)-/COLI-, -COLÍE, -COLÍTĂ elem. „colon, intestin”. (< fr. col/o/-, coli-, -colie, -colite, cf. gr. kolon) (Sursa: MDN )

COL s. (ANAT.) col uterin = cervix; col vezical = cervix. (Sursa: Sinonime )

COL s. v. fofează, săgeată. (Sursa: Sinonime )

col, cóluri, s.n. (reg.) 1. aripă (de moară de vânt). 2. rând. (în expresia: a fi de col = a fi la rând, a-i veni rândul). (Sursa: DAR )

col (cóluri), s. n. – 1. Aripă de moară de vînt. – 2. Rond, gardă. Tc. kol „aripă.” – Der. colgiu, s. m. (gardian; perceptor), din tc. kolcu (Șeineanu, III, 42; Ronzevalle, 141). (Sursa: DER )

col s. n., pl. cóluri (Sursa: Ortografic )

COL ~uri n. Parte mai îngustă a unui organ sau a unui os. /<fr. col (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
col   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular col colul
plural coluri colurile
genitiv-dativ singular col colului
plural coluri colurilor
vocativ singular
plural