COJOÁCĂ s. f. v. cojoc. (Sursa: DEX '98 )
cojoácă f., pl. e (d. cojoc). Iron. Blana, pele [!] (vorbind de cazu cînd se întîmplă ceva răŭ unuĭ neastîmpărat): joaca sparge cojoaca (Prov.). (Sursa: Scriban )
| cojoacă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cojoacă | cojoaca |
| plural | cojoace | cojoacele |
| genitiv-dativ | singular | cojoace | cojoacei |
| plural | cojoace | cojoacelor |
| vocativ | singular | cojoacă, cojoaco |
| plural | cojoacelor |
