COINCIDÉNȚĂ, coincidențe, s. f. Faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente, fapte etc. [Pr.: co-in-] – Din fr. coïncidence. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

COINCIDÉNȚĂ s.f. Potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente etc. ♦ Stare a două lucruri care coincid; potrivire, nimereală. [Cf. fr. coincidence, it. coincidenza]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

COINCIDÉNȚĂ s. f. faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente etc.; echivalență, concordanță. (< fr. coïncidence) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

COINCIDÉNȚĂ s. 1. v. concordanță. 2. potriveală, potrivire, (pop.) loveală. (E o simplă ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Coincidență ≠ incoincidență, necoincidență (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

coincidénță s. f. → incidență (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

coincidénță f., pl. e (d. coincident). Starea a doŭă lucrurĭ care coincid, potrivire, simultaneitate: coincidența sosiriĭ și plecăriĭ trenurilor. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

COINCIDÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter coincident; concordanță; congruență. ~a figurilor. 2) Eveniment care se produce întâmplător împreună cu altul; concurs de circumstanțe. Prin ~. ~ curioasă. [G.-D. coincidenței; Sil. co-in-] /<fr. coïncidence (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard