COFÍȚĂ, cofițe, s. f. Diminutiv al lui cofă; cofăiel, cofăieș. – Cofă + suf. -iță. (Sursa: DEX '98 )
COFÍȚĂ s. donicioară, (reg.) cofăiel, cofăieș. (O ~ cu apă.) (Sursa: Sinonime )
cofíță s. f., g.-d. art. cofíței; pl. cofíțe (Sursa: Ortografic )
cofíță f., pl. e. Cofă mică. (Sursa: Scriban )
| cofiță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cofiță | cofița |
| plural | cofițe | cofițele |
| genitiv-dativ | singular | cofițe | cofiței |
| plural | cofițe | cofițelor |
| vocativ | singular | cofiță, cofițo |
| plural | cofițelor |
