COEZÍV, -Ă adj. (Rar) Coerent. [Pron. co-e-. [Cf. fr. cohésif]. (Sursa: DN )
COEZÍV, -Ă adj. care leagă, unește. (< fr. cohésif) (Sursa: MDN )
coezív adj. m., pl. coezívi; f. sg. coezívă, pl. coezíve (Sursa: Ortografic )
| coeziv adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | coeziv | coezivul | coezivă | coeziva |
| plural | coezivi | coezivii | coezive | coezivele |
| genitiv-dativ | singular | coeziv | coezivului | coezive | coezivei |
| plural | coezivi | coezivilor | coezive | coezivelor |
| vocativ | singular | coezivule | coezivo |
| plural | coezivilor | coezivelor |
