COEXISTÁ, coexíst, vb. I. Intranz. A exista în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. – Din fr. coexister. (Sursa: DEX '98 )
COEXISTÁ vb. I. intr. A exista împreună sau simultan cu cineva sau ceva. [Cf. fr. coexister]. (Sursa: DN )
COEXISTÁ vb. intr. a exista simultan sau împreună cu cineva sau ceva. (< fr. coexister) (Sursa: MDN )
coexistá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. coexíst, 3 sg. și pl. coexístă (Sursa: Ortografic )
A COEXISTÁ coexíst intranz. A exista simultan împreună cu altcineva sau cu altceva. [Sil. co-e-] /<fr. coexister (Sursa: NODEX )
coexíst, a -á v. intr. (co- și exist). Exist împreună cu alțiĭ. (Sursa: Scriban )
| coexista verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) coexista | coexistare | coexistat | coexistând | singular | plural |
| coexistă | coexistați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | coexist | (să) coexist | coexistam | coexistai | coexistasem |
| a II-a (tu) | coexiști | (să) coexiști | coexistai | coexistași | coexistaseși |
| a III-a (el, ea) | coexistă | (să) coexiste | coexista | coexistă | coexistase |
| plural | I (noi) | coexistăm | (să) coexistăm | coexistam | coexistarăm | coexistaserăm, coexistasem* |
| a II-a (voi) | coexistați | (să) coexistați | coexistați | coexistarăți | coexistaserăți, coexistaseți* |
| a III-a (ei, ele) | coexistă | (să) coexiste | coexistau | coexistară | coexistaseră |
* Formă nerecomandată
