codát adj. m., pl. codáți; f. sg. codátă, pl. codáte (Sursa: Ortografic )
codát, -ă adj. Caudat, cu coadă. Ochĭ codațĭ, ochĭ lungĭ, ca migdalele. S. m. Fam. (Mold. sud.). Verme [!] (larvă) de poame: cireșele astea aŭ codațĭ. Verme de excremente (larva mușteĭ eristalis tenax). Mormoloc, puĭ de broască. V. cîșiță. (Sursa: Scriban )
CÓDA1 s. f. Parte finală a unei compoziții muzicale. ♦ Spec. Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. – Din it. coda. (Sursa: DEX '98 )
CODÁ2,codez, vb. I. Tranz. A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (2) – Din fr. coder. (Sursa: DEX '98 )
A CODÁ ~éztranz. (texte, informații) A transforma într-un sistem de semne convenționale, folosind un cod; a cifra. /<fr. coder (Sursa: NODEX )
CODÁT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre animale) Care are coadă lungă și stufoasă; cu coadă lungă și stufoasă. 2) (despre ochi) Care are formă alungită și subțiată spre tâmple; migdalat. /coadă + suf. ~at (Sursa: NODEX )
CÓDAs.f. Serie de măsuri adăugate la partea finală a unei compoziții muzicale pentru a-i da mai multă strălucire. ♦ Codița unei note; cauda (2). [Cf. fr. coda]. (Sursa: DN )
CODÁvb. I. tr. A exprima un mesaj cu ajutorul unui cod (2). [Cf. fr. coder]. (Sursa: DN )
CÓDA1s. f. secțiune finală a unei compoziții muzicale, codița unei note muzicale; cauda (2). ◊ grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. (< it. coda) (Sursa: MDN )
CODÁ2vb. tr. a exprima un mesaj cu ajutorul unui cod1 (2); a codifica. (< fr. coder) (Sursa: MDN )
CODÁ vb. v. cifra. (Sursa: Sinonime )
CODÁȚ s. v. câșiță, strepede. (Sursa: Sinonime )
A coda ≠ a decoda, a decodifica (Sursa: Antonime )
códa (muz.) s. f. (Sursa: Ortografic )
codá vb., ind. prez. 1 sg. codéz, 3 sg. și pl. codeáză (Sursa: Ortografic )
pițigói-codát s. m. (Sursa: Ortografic )
códa f. Cuv. it. care înseamnă coadă, fine, și care, în muzică, arată că trebuĭe să cînțĭ partea finală a unuĭ cîntec înc´o dată [!] pînă la urmă. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
coda verb tranzitiv
infinitiv
infinitiv lung
participiu
gerunziu
imperativ pers. a II-a
(a) coda
codare
codat
codând
singular
plural
codează
codați
numărul
persoana
prezent
conjunctiv prezent
imperfect
perfect simplu
mai mult ca perfect
singular
I (eu)
codez
(să) codez
codam
codai
codasem
a II-a (tu)
codezi
(să) codezi
codai
codași
codaseși
a III-a (el, ea)
codează
(să) codeze
coda
codă
codase
plural
I (noi)
codăm
(să) codăm
codam
codarăm
codaserăm, codasem*
a II-a (voi)
codați
(să) codați
codați
codarăți
codaserăți, codaseți*
a III-a (ei, ele)
codează
(să) codeze
codau
codară
codaseră
* Formă nerecomandată
codat adjectiv
masculin
feminin
nearticulat
articulat
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
codat
codatul
codată
codata
plural
codați
codații
codate
codatele
genitiv-dativ
singular
codat
codatului
codate
codatei
plural
codați
codaților
codate
codatelor
vocativ
singular
—
—
plural
—
—
codaț
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.