COCÚȚĂ,cocuțe, s. f. Diminutiv al lui cocă3; fetiță. – Cocă3 + suf. -uță. (Sursa: DEX '98 )
COCÚȚĂ s. v. copilă, fetiță. (Sursa: Sinonime )
cocúță s. f., g.-d. art. cocúței; pl. cocúțe (Sursa: Ortografic )
cocúță f., pl. e (dim. d. cocă 1; lat. cucutia, un fruct, cucutium, scufie; it. cocuzza, cucuzzo, cap, cocuzza, bostan, cap; ngr. kukútsi, sîmbure [REW, 2369]. V. coc 1, cocă 1, cocoț ș. a.). Trans. Mold. Fam. Prunc, copil pînă la un an. (Sursa: Scriban )
