CÓCINĂ, cocini, s. f. Adăpost sau coteț pentru porci. ♦ Cameră, locuință, foarte murdară și neîngrijită. – Din bg., scr. kočina. (Sursa: DEX '98 )
CÓCINĂ s. (pop.) porcăreață, (reg.) porcărie, (Mold. și Bucov.) coștereață, (Mold.) poiată. (~ de porci.) (Sursa: Sinonime )
cócină (-ne), s. f. – 1. Coteț pentru porci. – 2. Împletitură de nuiele pentru prins pești. – Mr., megl. cocină. Bg., sb., cr. kočina (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 76; Conev 81). Cf. coteț. (Sursa: DER )
cócină s. f., g.-d. art. cócinii; pl. cócini (Sursa: Ortografic )
cócină f., pl. e (bg. kóčina, d. koček, coteț. V. coteț). Sud. Coteț de porcĭ. (Sursa: Scriban )
CÓCINĂ ~e f. Adăpost din scânduri sau din piatră pentru păsări, porci etc.; coteț. [G.-D. cocinii] /<bulg., sb. koțina (Sursa: NODEX )
cocină substantiv feminin | nearticulat | articulat |
nominativ-acuzativ | singular | cocină | cocina |
plural | cocini | cocinile |
genitiv-dativ | singular | cocini | cocinii |
plural | cocini | cocinilor |
vocativ | singular | cocină, cocino |
plural | cocinilor |