COCEÁN, coceni, s. m. 1. Tulpina unor plante cultivate, mai ales a porumbului, folosită ca nutreț. 2. Știulete de porumb desfăcut de boabe, folosit adesea drept combustibil. 3. Mijlocul (tare al) unor fructe sau legume; cotor. – Din bg. kočan, scr. kočanj. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

COCEÁN s. (BOT.) 1. (reg.) v. cotor. 2. v. știulete. 3. cotor. (~ de măr.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

COCEÁN s. v. con. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

coceán s. m., pl. cocéni (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

coceán m., pl. enĭ (vsl. kočanŭ, rus. kóčenĭ, kočan, cĭocan de varză, sîrb. kočanj, mez de fruct, bg. alb. turc. kočán, ung. kocsan, ngr. kotsáni, tulpină. V. cĭocan 1). Sud. Strujan, cĭocan, cĭoclej, cotor de păpușoĭ: o casă învălită cu cocenĭ. Cĭocan (mez [!]) de varză. Trans. Cocean căpresc, cinsteț. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

COCEÁN ~éni m. 1) Tulpină de porumb folosită ca nutreț. 2) Știulete de porumb eliberat de boabe, folosit drept combustibil; ciocălău. 3) (la fructe și legume) Mijloc tare; cotor. [Sil. co-cean] /<bulg., sb. koțan (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard