Dex.Ro Mobile
COCÁRDĂ, cocarde, s. f. Insignă sau panglică (de obicei în culorile naționale) purtată de militari la chipiu sau de civili la piept în anumite împrejurări solemne. ♦ Emblemă care reprezintă un partid, un curent etc. ♦ Floare artificială pe care o poartă la piept nuntașii. – Din fr. cocarde. (Sursa: DEX '98 )

COCÁRDĂ s.f. Insignă (adesea în culorile naționale) pe care o poartă militarii la chipiu sau civilii la pălărie. ♦ Emblemă a unei grupări politice, a unui curent etc. ♦ Floare (de ceară) purtată de nuntași la butonieră. [< fr. cocarde]. (Sursa: DN )

COCÁRDĂ s. f. 1. bucată de panglică (în culorile naționale) sau insignă purtată de militari la chipiu sau de civili la pălărie ori la piept, în anumite împrejurări. 2. floare de ceară albă purtată de nuntași la butonieră. (< fr. cocarde) (Sursa: MDN )

cocárdă s. f., g.-d. art. cocárdei; pl. cocárde (Sursa: Ortografic )

cocárdă f., pl. e (fr. cocarde, d. coquard, cocoș prost, nătărăŭ, care vin d. coq, cocoș). O insignă în formă de disc care se poartă la chipiŭ, la pălărie saŭ la pept [!]: cocarda națională (cu colorile [!] naționale). (Sursa: Scriban )

COCÁRDĂ ~e f. 1) Emblemă în relief prinsă pe partea de dinainte a chipiurilor sau a șepcilor de uniformă ca semn distinctiv. 2) Insignă cu culorile naționale purtată la anumite ocazii. 3) înv. Floare de ceară albă purtată de nuntași la piept. [G.-D. cocardei] /<fr. cocarde (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
cocardă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cocardă cocarda
plural cocarde cocardele
genitiv-dativ singular cocarde cocardei
plural cocarde cocardelor
vocativ singular cocardă, cocardo
plural cocardelor