COBĂÍT, -Ă, cobăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) care nu este bun de nimic; mocăit, ticăit. – Cf. cobe. (Sursa: DEX '98 )
cobăít s.n. (reg.) țipăt cobitor. (Sursa: DAR )
cobăít adj. m., pl. cobăíți; f. sg. cobăítă, pl. cobăíte (Sursa: Ortografic )
cobăít, -ă adj. (d. cobie). Nord. Bolnav de cobie. Fig. Iron. Bleg, moleșit: băĭat cobăit. (Sursa: Scriban )
COBĂÍT ~tă (~ți, ~te) pop. 1) (despre păsări) Care are cobe; cu cobe. 2) fig. (despre persoane) Care se supără ușor; supărăcios; țâfnos. [Sil. co-bă-it] /Din cobe (Sursa: NODEX )
| cobăit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cobăit | cobăitul | cobăită | cobăita |
| plural | cobăiți | cobăiții | cobăite | cobăitele |
| genitiv-dativ | singular | cobăit | cobăitului | cobăite | cobăitei |
| plural | cobăiți | cobăiților | cobăite | cobăitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
