COBZÁR, cobzari, s. m. 1. Lăutar care cântă din cobză. 2. (Entom.; reg.) Scripcar (2).- Cobză + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )
COBZÁR s. v. plopar, scripcar. (Sursa: Sinonime )
cobzár s. m., pl. cobzári (Sursa: Ortografic )
cobzár m. (d. cobză; rut. kobzar). Lăutar cu cobza. (Sursa: Scriban )
COBZÁR ~i m. Muzicant care cântă la cobză. /cobză + suf. ~ar (Sursa: NODEX )
| cobzar substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cobzar | cobzarul |
| plural | cobzari | cobzarii |
| genitiv-dativ | singular | cobzar | cobzarului |
| plural | cobzari | cobzarilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
