CÓBILĂ,cobile, s. f. 1. Suport alcătuit din două lemne împreunate, care servește la transportarea plugului pe drum. 2. Scaun pe care rotarul așază roțile când montează spițele sau obezile. [Var.: cobấlă s. f.] – Din sl. kobyla. (Sursa: DEX '98 )
COBÍLĂ s. (TEHN.)1. (reg.) capră, cobiliță, cotumbă, crăcană, croc, iapă, trăgătoare, (Mold. și Transilv.) traglă. (~ pentru transportat plugul.)2. (reg.) cușniță, hânțău, scaun de înspițat, scaun de spițe. (~ a rotarului.) (Sursa: Sinonime )
cobílă (cóbile), s. f. – 1. (Înv.) Iapă. – 2. Suport cu care se transportă plugul. – 3. Scaun de rotar. – 4. Pîrghie. – 5. Țăruș, pripon. – Var. cobîlă (Mold.). Sl. kobyla „iapă” (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 66; Conev 57 și 71; Cancel 10). – Der. cobiliță, s. f. (pîrghie, bucată de lemn pentru a duce două găleți o dată; lăcustă, Locusta viridissima; libelulă, Libellula depressa; constelația Lebedei), care poate proveni și direct din bg., sb. kobilica „iapă; cobiliță”. Probabil de la sensul de „țăruș, par” provine coblizan, s. m. (Mold., lungan), cuvînt pe care Scriban îl leagă, nejustificat, de goglează. (Sursa: DER )
cobílă f., pl. e (bg. kobíla, sîrb. kòbila, vsl. rus. kobýla, ĭapă, d. lat. caballa, ĭapă. V. cal). Vest. Pl. Cele doŭă lemne unite (numite și ĭepe) pe care se tîrăște plugu cînd e transportat. Est.Cobîlă (rus. kobýla), scăunoaĭe, tejghea, banca oe care lucrezĭ cu cuțitoaĭa. Trunchĭ pus pe picĭoare pe care se cĭoplesc diferite unelte ale caseĭ (rev. I. Crg. 8, 220). Suportu nicovaleĭ. Epitet ironic uneĭ vite saŭ uneĭ femeĭ înalte și slabe. (Sursa: Scriban )
COBÍLĂ ~ef. 1) Suport de lemn, în formă de potcoavă, pe care se sprijină plugul în timpul transportului. 2) Suport pe care se așază roțile în timpul lucrării lor de către rotar. /<sl. kobyla (Sursa: NODEX )
cóbilă/cobâlă s. f., g.-d. art. cóbilei/cobâlei; pl. cóbile/cobâle (Sursa: Ortografic )
