Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

COBÍ, cobesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (În superstiții) A prevesti ceva rău – Din bg. kobja, scr. kobiti. (Sursa: DEX '98 )

COBÍ vb. (reg.) a soroci. (Nu mai ~ atâta!) (Sursa: Sinonime )

cobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cobésc, imperf. 3 sg. cobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cobeáscă (Sursa: Ortografic )

A COBÍ ~ésc 1. intranz. pop. (în superstiții) A prevesti ceva rău. 2. tranz. (nenorociri) A stabili din timp prin deducție sau prin intuiție. /<bulg. kobja, sb. kobiti (Sursa: NODEX )

COB s. m. cal de talie mijlocie, cu ancolura groasă și scurtă. (< engl. cob) (Sursa: MDN )

cob s. m. (Sursa: Ortografic )

cob, V. cop. (Sursa: Scriban )

cobésc v. tr. și intr. (d. cobe, cobie; sîrb. kóbiti). Augurez (prezic) nenorocire, menesc a răŭ, fac a răŭ: cucuveaŭa ĭ-a cobit moarte (ceĭa ce e o credință falsă, căcĭ ĭa [!], cînd cîntă, anunță vreme bună). Găina asta cobește a cuțit, a stricat ceva orĭ mă plictisește cu cotcodăcitu și trebuĭe s´o taĭ. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
cob   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cob cobul
plural cobi cobii
genitiv-dativ singular cob cobului
plural cobi cobilor
vocativ singular
plural

cobi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cobi cobire cobit cobind singular plural
cobește cobiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cobesc (să) cobesc cobeam cobii cobisem
a II-a (tu) cobești (să) cobești cobeai cobiși cobiseși
a III-a (el, ea) cobește (să) cobească cobea cobi cobise
plural I (noi) cobim (să) cobim cobeam cobirăm cobiserăm, cobisem*
a II-a (voi) cobiți (să) cobiți cobeați cobirăți cobiserăți, cobiseți*
a III-a (ei, ele) cobesc (să) cobească cobeau cobi cobiseră
* Formă nerecomandată