Dex.Ro Mobile
CÓȘNIȚĂ, coșnițe, s. f. 1. Coș1 mic de nuiele sau de papură, folosit la târguieli. ◊ Expr. Bani de (sau pentru) coșniță = sumă destinată târguielilor (zilnice) pentru procurarea alimentelor. 2. Stup făcut din papură, paie, nuiele etc. – Din sl. košĩnica. (Sursa: DEX '98 )

CÓȘNIȚĂ s. (Transilv.) țechiră. (S-a întors de la piață cu ~ plină.) (Sursa: Sinonime )

CÓȘNIȚĂ s. v. stup. (Sursa: Sinonime )

cóșniță (cóșnițe), s. f. – 1. Coș mic de nuiele. – 2. Stup. Sl. (bg., sb., rus.) košnika (Miklosich, Lexicon, 307; Cihac, II, 75; DAR; Conev 64). – Der. coșnițar, s. m. (coșar, împletitor de coșuri). Cf. coș, coșar. (Sursa: DER )

cóșniță s. f., g.-d. art. cóșniței; pl. cóșnițe (Sursa: Ortografic )

cóșniță f., pl. e (vsl. košĭnica, bg. kóšnica. V. coș 2). Coș de papură de adus de ale mîncăriĭ din tîrg. – În vest și cojniță. V. zimbil. (Sursa: Scriban )

CÓȘNIȚĂ ~e f. 1) Coș de dimensiuni mijlocii, cu o toartă sau două, folosit pentru cumpărături sau alte lucruri mărunte. ◊ Bani de (sau pentru) ~ bani prevăzuți pentru cumpărături alimentare zilnice. 2) Stup primitiv împletit din lozie, papură sau paie. /<sl. košinica (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
coșniță   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coșniță coșnița
plural coșnițe coșnițele
genitiv-dativ singular coșnițe coșniței
plural coșnițe coșnițelor
vocativ singular coșniță, coșnițo
plural coșnițelor