CLUCEREÁSĂ, clucerese, s. f. Soția clucerului. – Clucer + suf. -easă. (Sursa: DEX '98 )
clucereásă s. f., g.-d. art. clucerései; pl. clucerése (Sursa: Ortografic )
clucereásă f., pl. ese. Vechĭ. Nevasta cluceruluĭ. (Sursa: Scriban )
| clucereasă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | clucereasă | clucereasa |
| plural | clucerese | cluceresele |
| genitiv-dativ | singular | clucerese | cluceresei |
| plural | clucerese | clucereselor |
| vocativ | singular | clucereasă, clucereaso |
| plural | clucereselor |
