CLOȚÁN, cloțane, s. n. (Înv.) (Vârf, colț de) stâncă. – Cf. colț. (Sursa: DEX '98 )
CLOȚÁN, cloțani, s. m. (Reg.) Șobolan. – Din *cloț (< sb.klocati) + suf. -an. (Sursa: DLRM )
CLOȚÁN s. v. guzgan, șobolan. (Sursa: Sinonime )
cloțán s. n., pl. cloțáne (Sursa: Ortografic )
cloțán m. (cp. cu chițcan). Ban. Olt. Trans. Chițcan, guzgan. V. clonțan. (Sursa: Scriban )
| cloțan (s.n.) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cloțan | cloțanul |
| plural | cloțane | cloțanele |
| genitiv-dativ | singular | cloțan | cloțanului |
| plural | cloțane | cloțanelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| cloțan (s.m.) substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cloțan | cloțanul |
| plural | cloțani | cloțanii |
| genitiv-dativ | singular | cloțan | cloțanului |
| plural | cloțani | cloțanilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
