A nu avea nici în clin, nici în mânecă (cu cineva) = a nu avea nimic comun, nici un amestec, nici o legătură (cu cineva)
A rămâne țintuit locului (sau pe loc, în loc) = a se opri, a rămâne nemișcat, neclintit într-un loc
A se pleca spre apus = (despre persoane și despre forța, gloria, prestigiul lor) a fi în declin
A sta (sau a se ține, a rămâne, a încremeni) țintuit locului (sau pe loc, în loc) = a sta neclintit, fără să se miște
A sta (sau a ședea etc.) lipcă (undeva) = a sta undeva neclintit, a nu se mișca (dintr-un loc), stingherind pe cineva
A sta drept = a avea o atitudine de neclintit, a fi dârz, curajos
A țintui (pe cineva) locului = a face (pe cineva) să se oprească, să rămână nemișcat, neclintit
A-și declina competența = a se declara lipsit de autoritate (legală) sau fără pregătirea necesară pentru a judeca o chestiune sau pentru a se pronunța într-o problemă
A-și declina numele, calitatea etc. = a-și spune numele, calitatea etc.; a se prezenta
Fără (nici) o șovăială = hotărât, ferm, dârz, neclintit
a-și declina competența = a se declara fără autoritate sau fără pregătirea necesară pentru a se pronunța într-o problemă
În (sau pe) loc = a) pe aceeași bucată de pământ, acolo unde se află cineva sau ceva; b) neclintit; c) imediat, într-o clipă
În amfiteatru = (în plan) înclinat, în trepte
În pantă = înclinat, pieziș
Într-un peș = pe o parte, într-o latură, într-o rână; înclinat, pieziș, oblic
într-un peș = pe o parte, într-o latură, într-o rână, înclinat, oblic, pieziș
CLIN,clini, s. m. 1. Bucată (triunghiulară, trapezoidală etc.) de pânză sau de stofă, folosită în croitorie ca piesă componentă a unui obiect de îmbrăcăminte sau ca adaos pentru a lărgi o îmbrăcăminte. ◊ Expr. A nu avea nici în clin, nici în mânecă (cu cineva) = a nu avea nimic comun, nici un amestec, nici o legătură (cu cineva). 2. Petic de pământ sau de pădure în formă de triunghi sau de formă îngustă. [Pl. și: (n.) clinuri] – Din sl. klinŭ. (Sursa: DEX '98 )
CLIN s. (reg.) băgătură, stan. (~ la o cămașă.) (Sursa: Sinonime )
clin , clínuri, s.n. (reg.) unealtă de cizmărie. (Sursa: DAR )
clin (clinuri), s. n. – 1. Unealtă de cizmar, neprecizată. – 2. Bucată de pînză triunghiulară care se adaugă la haine pentru a le da lărgime. – 3. Porțiune triunghiulară de teren. – Mr., megl. clin „colț de pîine”. Sl. klinŭ „cui” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 289; Cihac, II, 62); cf. bg., sb., cr., slov., ceh., pol., rus. klin. Probabil este cuvînt identic cu „clină”, s. f. (povîrniș, coastă, plan înclinat), poate ca urmare a unei contaminări cu înclina (DAR crede că acest cuvînt s-a format pe baza it. china). (Sursa: DER )
clin s.m./s.n., pl. clini / clínuri (Sursa: Ortografic )
clin m. (bg. rus. pol. klin, cuĭ, clin, d. vsl. klinŭ, cuĭ). Bucată de pînză orĭ de stofă din care se compune o rochie orĭ o umbrelă saŭ care se pune uneĭ haĭne ca s´o lărgeștĭ. A nu avea cu cineva nimica nicĭ în clin, nicĭ în mînecă (bg. ni vŭ klin, ni vŭ rykav), a nu avea nimica comun cu el, nicĭ o relațiune (rTP, 3, 9-12, 103). Fășie [!] de pămînt (moșioară) între altele. (Sursa: Scriban )
CLIN1 ~im. (în croitorie) Bucată de stofă triunghiulară sau trapezoidală folosită ca parte componentă la un obiect de îmbrăcăminte. ◊ A nu avea nici în ~, nici în mânecă a nu avea nici o legătură cu cineva sau cu ceva. /<sl. klinu (Sursa: NODEX )
CLIN2 ~urin. Lot de pământ (de pădure) având formă de triunghi sau de trapez. /<sl. klinu (Sursa: NODEX )
