CLIMÁT, climate, s. n. 1. Climă (1). 2. Fig. Mediu social, politic, moral etc.; ambianță. – Din fr. climat. (Sursa: DEX '98 )
CLIMÁT s.n. 1. Climă. 2. (Fig.) Atmosferă socială, morală; ambianță. [< fr. climat, cf. gr. klima]. (Sursa: DN )
CLIMÁT1 s. n. 1. climă. 2. (fig.) atmosferă socială, morală; ambianță. (< fr. climat) (Sursa: MDN )
CLIMAT2(O)- elem. clima-. (Sursa: MDN )
CLIMÁT s. v. climă. (Sursa: Sinonime )
CLIMÁT s. v. ambianță, anturaj, cadru, cerc, mediu, sferă, societate. (Sursa: Sinonime )
climát n., pl. urĭ, ca uscaturĭ, suhaturĭ (fr. climat. V. climă). Climă. (Sursa: Scriban )
CLIMÁT ~e n. 1) Totalitate a proceselor și fenomenelor meteorologice caracteristice unei regiuni geografice; climă. 2) fig. Ansamblu de circumstanțe morale sau materiale care înconjoară o persoană; ambianță; atmosferă; cadru; anturaj; mediu. /<fr. climat (Sursa: NODEX )
| climat substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | climat | climatul |
| plural | climate | climatele |
| genitiv-dativ | singular | climat | climatului |
| plural | climate | climatelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
