CLEVETITÓR, -OÁRE, clevetitori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care clevetește. – Cleveti + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )
CLEVETITÓR adj., s. 1. adj., s. v. calomniator. 2. adj. v. calomnios. (Sursa: Sinonime )
clevetitór s. m., adj. m., pl. clevetitóri; f. sg. și pl. clevetitoáre, g.-d. sg. art. clevetitoárei (Sursa: Ortografic )
CLEVETITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care clevetește; calomniator; defăimător; denigrator; detractor; ponegritor; bârfitor. /cleveti + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
| clevetitor substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | clevetitor | clevetitorul | clevetitoare | clevetitoarea |
| plural | clevetitori | clevetitorii | clevetitoare | clevetitoarele |
| genitiv-dativ | singular | clevetitor | clevetitorului | clevetitoare | clevetitoarei |
| plural | clevetitori | clevetitorilor | clevetitoare | clevetitoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
