CLERICÁL, -Ă, clericali, -e, adj. Care aparține clericilor sau clericalismului, privitor la clerici sau la clericalism. – Din fr. clérical, lat. clericalis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CLERICÁL, -Ă adj. Referitor la clerici, la clericalism. [Cf. germ. klerikal, lat. clericalis]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CLERICÁL, -Ă adj. referitor la clerici, la clericalism. (< fr. clérical, lat. clericalis) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CLERICÁL adj. (BIS.) ecleziastic, preoțesc, (pop.) popesc. (Adunare ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

clericál adj. m., pl. clericáli; f. sg. clericálă, pl. clericále (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

clericál, -ă adj. (fr. clérical, d. mlat. clericalis). Cleric, al cleruluĭ: ordin clerical. Subst. Partizan al cleruluĭ, al clericalizmuluĭ. Adv. În mod clerical. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CLERICÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de cleric; propriu clericului; ecleiziastic; preoțesc. /<fr. clérical, lat. clericalis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard