CLEPTOMÁN, -Ă, cleptomani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de cleptomanie. – Din fr. cleptomane. (Sursa: DEX '98 )
CLEPTOMÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de cleptomanie. [< fr. cleptomane, cf. gr. kleptomane]. (Sursa: DN )
CLEPTOMÁN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de cleptomanie. (<fr. cleptomane) (Sursa: MDN )
cleptomán s. m., adj. m., pl. cleptománi; f. sg. cleptománă, g.-d. art. cleptománei, pl. cleptománe (Sursa: Ortografic )
cleptomán, -ă s. (vgr. kléptes, hoț, și sufixu -man). Care are mania de a fura fără a fi hoț de meserie. (Sursa: Scriban )
CLEPTOMÁN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care suferă de cleptomanie. /<fr. cleptomane (Sursa: NODEX )
| cleptoman substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cleptoman | cleptomanul | cleptomană | cleptomana |
| plural | cleptomani | cleptomanii | cleptomane | cleptomanele |
| genitiv-dativ | singular | cleptoman | cleptomanului | cleptomane | cleptomanei |
| plural | cleptomani | cleptomanilor | cleptomane | cleptomanelor |
| vocativ | singular | cleptomanule | cleptomano |
| plural | cleptomanilor | cleptomanelor |
