CLEMÉNT, -Ă, clemenți, -te, (Livr.) Indulgent, iertător, îndurător; blând, bun. – Din fr. clément, lat. clemens, -ntis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CLEMÉNT, -Ă adj. (Rar) Iertător, indulgent, îndurător, milos, bun, blând. [< lat. clemens, cf. fr. clément, it. clemente]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CLEMÉNT, -Ă adj. iertător, indulgent, îndurător, milos, bun. (< fr. clément, lat. clemens) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CLEMÉNT adj. v. iertător, indulgent, îndu-rător, îngăduitor, milostiv. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Clement ≠ feroce (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

clemént (cleméntă), adj. – Indulgent. Lat. clemens, fr. clément. – Der. clemență, s. f.; inclement, adj. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

clemént adj. m., pl. cleménți; f. sg. cleméntă, pl. cleménte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

clemént, -ă adj. (lat. clémens, -éntis). Îndurător, ĭertator [!]. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CLEMÉNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care ține de clemență; propriu clemenței. /<fr. clément, lat. clemens, ~ntis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CLEMENT, numele a 14 papi. Mai importanți: 1. C.V. (Bertrand de Goth) (1305-1314). A desființaț Ordinul Templierilor la cererea regelui Franței Filip IV cel Frumos și a mutat reședința papală la Avignon, în Franța. 2. C. XIV (Giovanni Vincezo Antonio Ganganelli) (1769-1774). A desființat Ordinul Iezuiților. (Sursa: DE ) Copy to clipboard

CLEMENT ALEXANDRINUL (Titus Flavius Clement) (c. 150-215), teolog creștin. Părinte al Bisericii. A integrat conceptele platonismului din timpul său în teologia creștină și a încercat concilierea predicii evanghelice cu concepțiiile morale ale stoicilor, peripateticienilor și pitagoreicienilor („Stromata”, „Protreptic”, „Pedagogul”). (Sursa: DE ) Copy to clipboard

CLEMENT ROMANUL (sec. 1-2), teolog creștin. Părinte apostolic. Episcop al Romei. A îndemnat comunitatea din Corint la păstrarea unității în jurul bisericii („Scrisoare către corintieni”). (Sursa: DE ) Copy to clipboard