CLEMÉNȚĂ, clemențe, s. f. (Livr.) Indulgență, iertare, îndurare; bunătate (a unui superior față de inferiorii săi). – Din lat. clementia, fr. clémence. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CLEMÉNȚĂ s.f. (Rar) Iertare, indulgență, îndurare, milă, bunătate, blândețe. [Cf. lat. clementia, it. clemenza]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CLEMÉNȚĂ s. f. iertare, indulgență, îndurare, milă, bunătate. (< fr. clémence, lat. clementia) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CLEMÉNȚĂ s. v. iertare, indulgență, îndu-rare, îngăduință, milostivire. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

cleménță s. f., g.-d. art. cleménței; pl. cleménțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

cleménță f., pl. e (lat. clementia). Îndurare, calitatea de a fi ĭertător. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CLEMÉNȚĂ ~e f. livr. Atitudine plină de blândețe și de înțelegere. /<lat. clementia, fr. clémence (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard