Dex.Ro Mobile
CLEȘTÁR1 s. n. (Poetic) Cristal. – Din magh. kristály. (Sursa: DEX '98 )

CLEȘTÁR2, cleștare, s. n. Unealtă de dogărie cu care se trag forțat cercurile la vasele de lemn făcute din doage. – Clește + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )

CLEȘTÁR s. v. cristal. (Sursa: Sinonime )

CLEȘTÁR s. I. (TEHN.) clește. (Cu ~ul dogarul trage cercurile la butoaie.) II. (ZOOL.; Tyrogliphus farinae) păianjenul făinii. (Sursa: Sinonime )

cleștár (-ruri), s. n. – Cristal. Mag. kristály (Drăganu, Dacor., III, 712; DAR). Este dublet al lui cristal, s. n., din fr. (Sursa: DER )

cleștár (cristal) s. n. (Sursa: Ortografic )

cleștár (unealtă) s. n., pl. cleștáre (Sursa: Ortografic )

cleștár, V. cristal. (Sursa: Scriban )

CLEȘTÁR1 ~e n. 1) Sticlă de calitate superioară, de fabricație specială, folosită în optică și la fabricarea veselei etc.; cristal. 2) poet. Cristal natural. /<ung. kristály (Sursa: NODEX )

CLEȘTÁR2 ~i m. 1) Specie de organisme mici, având aparatul bucal adaptat pentru înțepat și supt. 2) Mic animal din clasa arahnidelor, care se hrănește cu făina cerealelor depozitate în magazii. /clește + suf. ~ar (Sursa: NODEX )

CLEȘTÁR3 ~e n. Unealtă de dogărie cu care se trag cercurile vaselor; clește. /clește + suf. ~ar (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
cleștar   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cleștar cleștarul
plural cleștare cleștarele
genitiv-dativ singular cleștar cleștarului
plural cleștare cleștarelor
vocativ singular
plural