CLARINÉT, clarinete, s. n. Instrument muzical de suflat, făcut din lemn, în formă de tub lărgit la un capăt și prevăzut cu găuri laterale care se pot închide și deschide cu ajutorul unor clape. [Var.: (reg.) clanarét s. n., clarinétă s. f.] – Din fr. clarinette, germ. Klarinette. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CLARINÉT s.n. Instrument muzical de suflat, compus dintr-un tub de lemn, cu muștiuc și ancie simplă și cu clape. [Var. clarinetă s.f. / < fr. clarinette, it. clarinetto]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CLARINÉT s. n. instrument muzical de suflat din lemn, cu muștiuc și ancie simplă, cu clape. (< fr. clarinette, germ. Klarinette) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

clarinét (clarinéte), s. n. – Instrument muzical de suflat. – Var. clarinetă. Mr. clărnetă. Fr. clarinette. – Der. clarinetist, s. m., din fr. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

clarinét s. n., pl. clarinéte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

clarinét n., pl. e (it. clarinetto) și clarinetă f., pl.e (fr. clarinette). Muz. Flaut cu bîzîitoare (ance). – Munt. Vulg. clanaret, pl. e. V. f***t. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CLARINÉT ~e n. Instrument muzical de suflat, de forma unui tub lărgit la un capăt, având găuri laterale cu clape, muștiuc și ancie. /<fr. clarinette, germ. Klarinette (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard