CLĂCÁȘ, clăcași, s. m. 1. Țăran obligat să facă clacă (1) pe pământul stăpânului de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran clăcaș. 2. Persoană care ia parte la o clacă (2). – Clacă + suf. -aș. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CLĂCÁȘ s. (IST.) (înv. și reg.) robotaș, (Mold.) pontaș. (Țăranul care făcea clacă se numea ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

clăcáș s. m., pl. clăcáși (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

clăcáș m. (d. clacă). Țăran stabilit pe o moșie domnească, boĭerească saŭ mînăstirească și care, pin [!] clacă, plătea chiria pămîntuluĭ luĭ. V. vecin, cĭofligar. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CLĂCÁȘ ~i m. 1) (în Moldova feudală) Țăran obligat să facă clacă pe moșia feudalului. 2) Persoană care participă la o clacă. /clacă + suf. ~aș (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard