CÍVIC, -Ă, civici, -ce, adj. Care aparține cetățenilor, privitor la cetățeni; cetățenesc. – Din fr. civique, lat. civicus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CÍVIC, -Ă adj. Propriu cetățeanului; cetățenesc. ♦ (Fig.) Patriotic. [< lat. civicus, cf. fr. civique]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CÍVIC, -Ă adj. propriu cetățeanului; cetățenesc. ◊ (fig.) patriotic. (< fr. civique, lat. civicus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CÍVIC adj. v. cetățenesc. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

cívic adj. m., pl. cívici; f. sg. cívică, pl. cívice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

cívic, -ă adj. (lat. civicus). Cetățenesc: virtuțĭ civice. Drepturĭ civice, pe care legea le dă cetățenilor. Coroană civică, cunună de frunze de stejar pe care Romaniĭ o dădeaŭ celuĭ ce salvase în războĭ vĭața unuĭ cetățean roman. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CÍVIC ~că (~ci, ~ce) livr. Care ține de cetățeni; propriu cetățenilor; cetățenesc. Conștiință ~că. Educație ~că. /<fr. civique, lat. civicus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard